in cerc

Ne vin mereu intrebari in minte. Si asteptam cu nerabdare sa vina raspunsul.
Si vine.
Dar vine si alta intrebare o data cu el: oare asta e raspunsul corect?
Si vrem certitudini.
Si intrebam in jur.
Si auzim, si ascultam doar ce ne place, si alegem in final.
De cele mai multe ori, raspunsul corect e chiar primul, cel dat de noi, prima idee.
De ce nu actionam conform lui?
De ce asteptam sa treaca timpul, sa cercetam in jur, de ce avem nevoie de confirmare din partea semenilor?
Din neincredere.
Din frica.
Din lasitate.
Astea sunt motivele, dar ne ascundem dupa altele, care suna mai bine cum e: e normal sa ceri parerea, pentru a proba, pentru a ne informa... hilar. Astea sunt SCUZE.
De ce n-o zicem pe-aia dreapta?
Ca stim ce trebuie sa facem, ca avem toate raspunsurile, dar e greu... Si astfel nu mai ai nicio scuza.
Esti disperat atunci, asta in cazul in care mai ai vreun pic de constienta... pentru ca ai stiut, ai avut si ai raspunsurile si nu ai facut nimic cu ele.
Si atunci.... nu e mai simplu sa inhibi pornirea, sa sufoci raspunsul, sa anulezi actiunea, si sa spui ca nu ai stiut?
Si mai mult, chiar ai dovada ca nu ai stiut: ai intrebat in jur!! Si ai facut ce ti s-a spus, esti absolvit de VINA.
Si daca unul dintre raspunsuri a fost cel corect... l-ai acoperit de altul, ce oferea o solutie mai ieftina si mai usor de realizat.
Ca deh... in definitiv...merge si asa....

eu sunt

Ma doare indiferenta... ma ucide minciuna... pentru ca eu sunt, si minciuna e ca eu nu as fi... dar simt cum sunt, si sunt asa cum simt.
In orice mod as fi, sunt eu, si oricum m-ar vedea, eu sunt, doar cand se face ca nu sunt se minte si ma minte, caci eu sunt.

spectator la viata mea

ma uit la vietile noastre ca un spectator ce sunt si ma gandesc ca nimic nu ne place.
oare de ce?
oare de ce nu facem ceva ca viata noastra sa devina placuta?
stii de ce?
pentru ca in loc sa ne facem viata noastra frumoasa, incercam sa facem imposibilul: incercam sa facem viata altora mai buna... uitand esenta... trecand peste adevar...

Enya - every year start

Only Time


Who can say where the road goes,
Where the day flows?
Only time...

And who can say if your love grows,
As your heart chose?
Only time...

Who can say why your heart sighs,
As your love flies?
Only time...

And who can say why your heart cries,
When your love dies?
Only time...


Who can say when the roads meet,
That love might be,
In your heart.

And who can say when the day sleeps,
The moon still keeps on moving
If the night keeps all your heart?
Night keeps all your heart...

Who can say if your love grows,
As your heart chose?
Only time...

And who can say where the road goes,
Where the day flows?
Only time...

Who knows?
Only time...

For freedom of thought

Dance Me To The End Of Love


Dance me to your beauty with a burning violin
Dance me through the panic 'til I'm gathered safely in
Lift me like an olive branch and be my homeward dove
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love

Leonard Cohen

Ce poate fi mai frumos...

Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919)

George Cosbuc

Regina Ostrogotilor

Jalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad,
Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.

In castelul de pe stinca, la fereastra solitara,
Sta pe ginduri o femeie si priveste-n noapte-afara.

Al ei suflet e furtuna, noapte e gindirea ei -
Astazi ea e pusa-n rindul celor mai de jos femei!

E regina ostrogota! Dar în turn aici e roaba;
Lacramile-n ochii palizi îi sunt singura podoaba.

In tacerea din odaie-i intra cruntul Teodat,
Ea se-ntoarce trista, blinda: - "Tu-mi esti rege si barbat.

M-ai privit intotdeauna ca pe-o piedica din cale,
Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gindurilor tale?

M-ai inchis aici în lanturi; am rabdat în chip pagin,
Si mi-am zis: El are dreptul! Mi-e barbat si mi-e stapin.

Mi-ai ucis pe-ntiiul sfetnic si râdeai ca lumea plânge
Când de barba lui carunta spada ti-o stergeai de sânge.

Si-am tacut, zicindu-mi iarasi: El a fost supusul tau,
De-a făcut vrun rău, tu rege, trebuie să curmi ce-i rău.

Mi-ai luat apoi copilul să-l ucizi! Si-am zis: E bine!
Tu-i esti tata si ai dreptul peste fiul meu ca mine.

Dar el nu era al nostru, el era al tarii-ntregi,
N-ai ucis în el un rege, ai ucis un sir de regi.

Vii, acum trimis de altii, vii să scapi si de regina,
Teodat, iti temi domnia! O s-o pierzi, a cui e vina?

Am putut să fac revolta, ori pe-ascuns să te omor,
N-am făcut-o, ca mi-e mila! Nu de tine, de popor!

Tu erai un om de lupta, fără rang si fără nume,
Eu ti-am dat coroana tarii, să te fac stapin pe-o lume.

Si-acum asta-i rasplatirea ce mi-o dai?... E tot atât!
Daca moartea mea ti-ajuta, vino, stringe-mă de git.

Pe femeia pusa-n lanturi n-o ucizi, ca-i miselie!
Pe regina ai tot dreptul s-o ucizi, ca-ti e sotie!"

Nobila, cu ochi de flacari, ea priveste-n fata-i drept.
Si, zicind, desface haina de pe tinarul ei piept.

Iar miselul sta, se uita, da apoi; si grabnic unda
Singelui tisni din rana; si-a cazut Amalasunda.

Si plecat peste cadavru, el cu ochi de idiot
A-nvirtit pumnalu-n carne să se scurga viul tot.

A deschis apoi fereastra, si pe colturoasa stinca
Hohotind a-mpins cadavrul în prapastia adinca.

Surd viua prin codri vintul, brazii se-ndoiau de vint,
Urletul suna sinistru ca un urlet de mormânt.

Parca negrele blesteme si le-amestecau haotic
Mii de glasuri, tara toata, tot poporul ostrogotic.

Teodat, tu rizi! Dar moarta cea lipsita de sicriu
Isi va rascula poporul, să te sfisie de viu!