Trei motive pentru care sa gandesc frumos

Trei motive pentru care sa gandesc frumos

Care ar fi? doar 3? greu de ales...mereu 3...uof...

1. la ce vedem in jur...daca nici nu mai gandim frumos...se alege praful
2. gandesc frumos pe principiul ce gandesti aia ti se intampla
si 3. nu te costa nimic si te face sa te simti increzator.

Cred ca astea ar fi...doar 3.

Multumesc again pt subiect.

frumoasa leapsa, multumesc

Daca as prinde pestisorul de aur??!! Ce i-as cere?

1. Sa ne refaca stratul de ozon, sa opreasca poluarea (sa ne opreasca din poluare)
2. Sa imi pastreze mereu familia sanatoasa si alaturi
3. Adaposturi pentru animalele abandonate

Stii care e bucuria? Ca fiecare dintre noi putem contribui la indeplinirea dorintelor noastre si ale celuilalt... fara pestisor, doar cu un suflet de aur ;)


Sa ne gandim...
a) Oamenii de care imi pasa cel mai mult mama, tata, iubitul meu, adriana, prietenii.
b) Sunt mandra de mine pentru ca vad dincolo de cuvinte.
c) Oamenii pe care-i admir sunt parintii mei pentru inteligenta si puterea lor a merge mai departe cu propriile forte,mereu impreuna .
d) Imi place mult sa ma plimb singura prin padure si pe plaja.
e) Imi doresc sa fiu sanatoasa si lucida.
f) Unele dintre cele mai bune lucruri facute de mine sunt discursurile si condusul auto.
g) Mi-ar placea sa devin mama.
h) Imi propun sa ascult mai mult si sa vorbesc mai putin.
i) Prefer sa imi spui decat sa aflu.
j) Stiu ca pot sa schimb lucrurile in bine.

Multumesc Nopol pt ocazia de a reflecta...am devenit putin nostalgica... daca ma intrebai acum 3 ani era altceva...iar acum 15 ani.... cadeai pe spate din cauza raspunsurilor "traznet" :))

Tudor Arghezi

Flori de mucigai

Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

Ion Barbu

Dedicat tuturor colegilor de liceu care au recitat cele de mai jos si celor care il inteleg pe Barbu.

Domnişoara Hus

Surorii noastre mai mari,
Roabe aceleiasi Zodii,
Prea-turburatei Pena Corcodusa.

a) Ceas de seară
b) Prezentare
c) Vaduri si alaiuri
d) Cuvinte de îmbărbătare
e) Aur netemporal
f) Chemarea mosorului.

a)
Cheagul alb, lăsat din seară,
Dintre limpezimi crescut,
Cu aripa ca un scut
Abia dus la subtioara,
Cel cu plisc întors de ceara rosie,
Incovrigat,
Peste inimi
Catre seară
Atârnat:
Chipul coabe,
S-a-îmbuibat în seara grasa
Ca-ntr-o banită a cu boabe
Si-a sburat.

S-a-imbuibat
Si s-a dus
Ceasul rău,
Ceasul tau, Domnita Hus!

b)
Este - Domnisoara Hus
(Carnaksi, Masala!)
Cu picioare ca pe fus,
Largi salvari
Undeva.

Pentru ea cinci feciori
Pricopsiti (ah! beizadele),
Au taiat alti cinci feciori
Ce-i faceau la bezele.
Si-au dantat cinci feciori
Pricopsiti, la streangul furcii;
Ea danta
Acana
Cu muscalii si cu turcii:

Pasi agale
Cu pasale
Pasi batuti
Cu arnăuti,
Sprinteni, spornici,
Cu polcovnici
De tot sprinteni
De tot sus
De strigau, pierduti, ibovnici:
-- Isala, Domnita Hus!

c)
S-a-imbuibat
Si s-a dus
Ceasul rău,
Ceasul tau, Domnita Hus!
Svelt acum,
Taie-ti drum...

- Undă, undelemn călâi,
Vântul luneca, inmoaie.
- Haide, salta-ti din călcâi
Pintenii, toli câinii droaie,

Si la drum, pe uliti mici,
Lânga gropi, printre casoaie,
Când prin ghimpi, când prin urzici,
Iedera de zdrente, soaie,

Mână tot către Apus!
El te schimba-în humă verde
El milos de lin si-a pus
Mâna-i verde
Să-ti desmierde
Si grumajii tai umflati
(Ce serpi tari, cocliti de bale,
Mai cocliti ca serpii frati
Din fântâni municipale)
Si picioarele în coji,
Numai noduri, numai dâre,
Unde ani si ger, raboj
Incrustară: cu satâre!

d)
Suna noaptea, fund de tuci.
Tu ajungi, incaleci zidul,
Scoti din traistă trei lăptuci,
Pâinea oachesa, ca blidul.

Peste mlastini somnul spulberi.
Duhul mlastinii adie,
Un oras se-îngroapa-în pulberi
Departat, ca de hârtie.

- Si tu plângi ca Cel-de-sus
N-are grijă de sărace,
Ca ti-e trupul frânt, răpus:
Nu e nimeni să-l imbrace,

Lacrimi mari îti prind de gât
Lungi zorzoane de nebună.
Lasa, nu mai plânge-atât,
Sterge-ti ochii, te imbună,

Uite colo: stele ies
Ca vărsatul si pojarul
In răsad aprins si des
Intesat e Pălimarul;

Uite, cerul a miscat
Plecăciuni îti face tie.
Fruntea Cerul ti-a-închinat
Ametit, ca de betie;

Cercuitii - ochii tai -
Gem ca pietre-în tăvăluge!
Pe când guri de gol, în Văi
Instelate, sus, îi suge.

e)
Hăt la cel
Vânat cer
Impacat la sori de ger,
Unde visul lumii ninge,
Unde sparge si se stinge,
Sub târzii vegheri de smalt,
Orice salt indraznit:

Falsă minge
Ori sec fulger
De hanger
Repezit;

- Prin Târziu si înalt
- In plictisul si căscatul lung al râpelor de smalt
Hai în sbor de soarec sur.
La ăl ciur
Des si rar

Clatinat la râul noptii
De Tiganul Aurar,
Ciuruitul prapur sur
Ce-în azur stravechi întinge
Ingălatul de azur:
Rupta lumilor meninge!

Pân'la el,
Usurel
Pe arc tors fără cusur
Indoieste si întinde
Sborul tau de soarec sur...

Si cu pumnul dus mosor
Pân' la sita din tarie,
Treiera suierator
Spart descântec din fetie!

f)
Buhuhu la luna suie,
Pe gutuie să mi-l suie,
Ori de-o fi pe rodie:
Buhuhu la Zodie;

Uhu, Scorpiei surate,
Să-l întoarca d-a-îndarate,
Să nu-i rupă vrun picior
Câine ori Sagetator!

- Ai văzut? Muri o stea.
- Ca o smieură mustea;

Stea turtita, - în hauri supta,
Adu-mi-l pe-o coada rupta,
Rupta si de lingura,
Să colinde singura,
Toate vamile pustii
Unde fierb, la pirostrii,
In ceaun cu apa vie,
Naravitii la curvie;

In zemi acre si amare
Câti au râs de fată mare;

In grăsime si colastră,
Câtii smintiră vreo nevastă.

Buhuhu, uhu, de zor
Si-înc-o data, prin mosor,
Doar i-o da mai mult îndemn
Coadei lingurii de lemn
(Lemn de leac)
Doar l-o-întoarce berbeleac
Doar l-o duce vălătuc
Pe ibovnicul uituc!

Fluturai la vânt făină,
Sloată se porni, haină;

Aruncai si cu pîsat,
Pâclă deasa s-a lasat;
Presărai atunci mălai,
Si tot cerul îI spălai,
Doar pe plai
Cît un scai
Mai juca un nour mic,
Sgriburit si de nimic;

Luai din sân tărâte coapte!
Si tot norul, jos, în noapte,
Ca o gâlca obrinti,
In tărână se trânti,
Inflori, crăpă în sapte
Nori la fel:

De sub nori si câmpuri - El
Subtirel
Varuit în alb de lapte,
Strigoi,
Rupt din veacul de apoi,
Vrej de soapte,
Din bici ud si din tăpoi
Hăituit de Miaza Noapte.

Tudor Arghezi - the man

Flori de mucigai

Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

Organizare

Cateodata suferi doar pentru ca faci ceea ce ai de facut din perspectiva ta.
Chiar daca intelegi ce vrea celalalt sa spuna, ce vrea celalalt sa faca... ai o singura perspectiva: a ta.
Si cand un om iti cere ceva si nu ii dai (nu il servesti) pentru ca la un moment dat, din perspectiva nu poti... s-a zis cu tine!
Ce-ar fi sa ne schimbam brusc programul de fiecare data cand cineva ne cere un favor?
Facem cu totii asta si des... mult prea des.
Pentru un prieten, pentru un iubit sau pentru un coleg, sef etc. Lasam treaba noastra pentru a altora.
De ce ?? Ca sa ii ajutam, ca sa fim colegi, prieteni, angajati model. Dar oare asta ne ajuta pe noi in relatia cu acestia ?

Hai sa ne gandim.
Ne facem un program pe care vrem pentru ca asa am fost invatati, sa il respectam
In programul nostru sunt probleme de serviciu, probleme personale si de alta natura. In toate aceste probleme relationezi cu cineva, cineva depinde de tine sa iti respecti programul, pentru ca, la randul sau, programul lui depinde de al tau.
Indeplinirea taskurilor stabilite dinainte duce la o activitate organizata, la o viata mai limpede.
Suntem ca o retea prin care informatia trebuie sa curga, iar daca pe parcurs s-a oprit, ea nu mai ajunge la destinar, si atentie : destinatarul poti fi chiar TU.

Daca ne-am opri la toti stimulii din afara programului ar duce la haos. Poate nu imediat, dar in timp cu siguranta.

Lasand deoparte programul tau pentru altcineva, acesta nu se mai poate numi program.

De aceea ar fi bine sa introducem in programul nostru si eventualul AJUTOR care ar trebui dat in cazul in care ESTI RUGAT SA IL DAI.

Subliniez « ajutor » si ma refer la cel dat prietenilor, a nu se confunda cu « task » sau « ordine », care se presupune ca vin de la sef si automat ar trebuie sa fie in program.

Si totusi, daca fiecare si-ar face treaba constiincios, respectand deciziile, munca si incercarea de organizare a celuilalt, cred ca am avea si timp liber.

Uitam sa precizez : in timpul liber poti sa iti ajuti prietenii cu drag, cand ITI CER, asta daca ai timp liber in program.

in cerc

Ne vin mereu intrebari in minte. Si asteptam cu nerabdare sa vina raspunsul.
Si vine.
Dar vine si alta intrebare o data cu el: oare asta e raspunsul corect?
Si vrem certitudini.
Si intrebam in jur.
Si auzim, si ascultam doar ce ne place, si alegem in final.
De cele mai multe ori, raspunsul corect e chiar primul, cel dat de noi, prima idee.
De ce nu actionam conform lui?
De ce asteptam sa treaca timpul, sa cercetam in jur, de ce avem nevoie de confirmare din partea semenilor?
Din neincredere.
Din frica.
Din lasitate.
Astea sunt motivele, dar ne ascundem dupa altele, care suna mai bine cum e: e normal sa ceri parerea, pentru a proba, pentru a ne informa... hilar. Astea sunt SCUZE.
De ce n-o zicem pe-aia dreapta?
Ca stim ce trebuie sa facem, ca avem toate raspunsurile, dar e greu... Si astfel nu mai ai nicio scuza.
Esti disperat atunci, asta in cazul in care mai ai vreun pic de constienta... pentru ca ai stiut, ai avut si ai raspunsurile si nu ai facut nimic cu ele.
Si atunci.... nu e mai simplu sa inhibi pornirea, sa sufoci raspunsul, sa anulezi actiunea, si sa spui ca nu ai stiut?
Si mai mult, chiar ai dovada ca nu ai stiut: ai intrebat in jur!! Si ai facut ce ti s-a spus, esti absolvit de VINA.
Si daca unul dintre raspunsuri a fost cel corect... l-ai acoperit de altul, ce oferea o solutie mai ieftina si mai usor de realizat.
Ca deh... in definitiv...merge si asa....

eu sunt

Ma doare indiferenta... ma ucide minciuna... pentru ca eu sunt, si minciuna e ca eu nu as fi... dar simt cum sunt, si sunt asa cum simt.
In orice mod as fi, sunt eu, si oricum m-ar vedea, eu sunt, doar cand se face ca nu sunt se minte si ma minte, caci eu sunt.

spectator la viata mea

ma uit la vietile noastre ca un spectator ce sunt si ma gandesc ca nimic nu ne place.
oare de ce?
oare de ce nu facem ceva ca viata noastra sa devina placuta?
stii de ce?
pentru ca in loc sa ne facem viata noastra frumoasa, incercam sa facem imposibilul: incercam sa facem viata altora mai buna... uitand esenta... trecand peste adevar...

Enya - every year start

Only Time


Who can say where the road goes,
Where the day flows?
Only time...

And who can say if your love grows,
As your heart chose?
Only time...

Who can say why your heart sighs,
As your love flies?
Only time...

And who can say why your heart cries,
When your love dies?
Only time...


Who can say when the roads meet,
That love might be,
In your heart.

And who can say when the day sleeps,
The moon still keeps on moving
If the night keeps all your heart?
Night keeps all your heart...

Who can say if your love grows,
As your heart chose?
Only time...

And who can say where the road goes,
Where the day flows?
Only time...

Who knows?
Only time...

For freedom of thought

Dance Me To The End Of Love


Dance me to your beauty with a burning violin
Dance me through the panic 'til I'm gathered safely in
Lift me like an olive branch and be my homeward dove
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love

Leonard Cohen

Ce poate fi mai frumos...

Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919)

George Cosbuc

Regina Ostrogotilor

Jalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad,
Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.

In castelul de pe stinca, la fereastra solitara,
Sta pe ginduri o femeie si priveste-n noapte-afara.

Al ei suflet e furtuna, noapte e gindirea ei -
Astazi ea e pusa-n rindul celor mai de jos femei!

E regina ostrogota! Dar în turn aici e roaba;
Lacramile-n ochii palizi îi sunt singura podoaba.

In tacerea din odaie-i intra cruntul Teodat,
Ea se-ntoarce trista, blinda: - "Tu-mi esti rege si barbat.

M-ai privit intotdeauna ca pe-o piedica din cale,
Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gindurilor tale?

M-ai inchis aici în lanturi; am rabdat în chip pagin,
Si mi-am zis: El are dreptul! Mi-e barbat si mi-e stapin.

Mi-ai ucis pe-ntiiul sfetnic si râdeai ca lumea plânge
Când de barba lui carunta spada ti-o stergeai de sânge.

Si-am tacut, zicindu-mi iarasi: El a fost supusul tau,
De-a făcut vrun rău, tu rege, trebuie să curmi ce-i rău.

Mi-ai luat apoi copilul să-l ucizi! Si-am zis: E bine!
Tu-i esti tata si ai dreptul peste fiul meu ca mine.

Dar el nu era al nostru, el era al tarii-ntregi,
N-ai ucis în el un rege, ai ucis un sir de regi.

Vii, acum trimis de altii, vii să scapi si de regina,
Teodat, iti temi domnia! O s-o pierzi, a cui e vina?

Am putut să fac revolta, ori pe-ascuns să te omor,
N-am făcut-o, ca mi-e mila! Nu de tine, de popor!

Tu erai un om de lupta, fără rang si fără nume,
Eu ti-am dat coroana tarii, să te fac stapin pe-o lume.

Si-acum asta-i rasplatirea ce mi-o dai?... E tot atât!
Daca moartea mea ti-ajuta, vino, stringe-mă de git.

Pe femeia pusa-n lanturi n-o ucizi, ca-i miselie!
Pe regina ai tot dreptul s-o ucizi, ca-ti e sotie!"

Nobila, cu ochi de flacari, ea priveste-n fata-i drept.
Si, zicind, desface haina de pe tinarul ei piept.

Iar miselul sta, se uita, da apoi; si grabnic unda
Singelui tisni din rana; si-a cazut Amalasunda.

Si plecat peste cadavru, el cu ochi de idiot
A-nvirtit pumnalu-n carne să se scurga viul tot.

A deschis apoi fereastra, si pe colturoasa stinca
Hohotind a-mpins cadavrul în prapastia adinca.

Surd viua prin codri vintul, brazii se-ndoiau de vint,
Urletul suna sinistru ca un urlet de mormânt.

Parca negrele blesteme si le-amestecau haotic
Mii de glasuri, tara toata, tot poporul ostrogotic.

Teodat, tu rizi! Dar moarta cea lipsita de sicriu
Isi va rascula poporul, să te sfisie de viu!

Am gasit solutia !!!

Azi am fost la facultate. Cursul incepea la 10.35 am. Ma indreptam foarte concentrata cu caruta automobila sa nu cumva sa intarzii.
Bucuroasa, observ ca doar la cativa metri de facultate era abia 10.18 am. Dar ce fericire! Ma gandeam: ajung la timp, ma asez frumos intr-o banca, a sa ascult profesorul si o sa ies din sala la fel de discret cum am si intrat...o zi perfecta...
Doar ca... realitatea ma izbi in toiul visului meu celui frumos...caci Bucurestiul meu drag are mereu pregatita cate o surpriza „placuta” pentru mine.
Uite cum intru eu pe aleea facultatii unde baltile facute de ploaia de noaptea trecuta ascund gropi adanci si primitoare, numai bune de trosnit roata in ele si de stropit trecatorii care iti raspund cu replici variate pe aceeasi tema legata de mama ta.
Dar imi pastrez calmul, caci timp era din belsug, si printre 3 utilaje, 2 camioane si zeci de studenti, zaresc, in sfarsit, locurile de parcare.
SURPRIZA: toate erau ocupate! Curios, nu??!!
Ma uit cu teama la ceas, vad 10.23 am, si-mi zic: am timp destul sa dau o tura de stradute. Si ma incumet....here we go!!
Incerc straduta din spatele facultatii...ce sa vezi? NIMIC.
Zic...lasa ca gasim noi...plina de speranta incerc sa ies in bulevardul principal...NIMIC.
Imi sclipeste atunci o idee si imi aduc aminte ca exista o straduta uitata de lume, care era mereu rezerva mea cu locuri de parcare... asa ca demarez catre ea...si ca sa vezi...straduta uitata de lume e in REPARATIE ocupata de utilaje si oameni cu caschete... deci nicio sansa NICI AICI.
Deja ma suparasem. Era 10.28 am, si nici urma de loc de parcare.
Cum speranta moare ultima, ma intorc pe aleea facultatii, dupa o trecere printre jaloane si semne de „ocoliti”, „drum in lucru”.
Ca prin minune, la 50m de facultate...o duba tocmai pleca de pe trotuar... Nu am zabovit o clipa...direct spre tinta...
Si-am parcat !!! Am parcaaaaaaaaaaaat....era 10.33 am, ma indreptam spre sala de curs usor nervozata... dar foarte bucuroasa ca am izbutit.

Dar in incursiunea printre stradute, am trecut de-o data cu o masina de pe sensul opus, pe o alee atat de ingusta, incat era cat pe ce sa ne ciocnim oglinzile. Si m-am gandit: daca masinile noastre erau mai mici, oare nu treceam la o distanta mai mare una de alta? Nu era mai bine sa nu mai am emotii ca ma ciocnesc, si, din contra sa fiu atenta sa vad un loc de parcare liber?
Dar oare daca aveam toti masini mai mici, oare nu aveam mai multe locuri de parcare?
Poate nici nu mai treceam de 3 ori pe aceeasi strada consumand benzina, timp si nervi, intarziind la scoala, la serviciu, la intalniri.
Daca tot ne facem probleme de mediu, de spatiu, de loc de parcare, de timp, de bani...de ce nu incepem sa reducem ceea ce putem reduce: marimea masinii – pe doua locuri de parcare standard poti parca trei masini mai mici, consumul – masini mai mici cu motoare euro 4, si natura combustibilului preferand bio-dieselul pentru a proteja mediul, etc.

Este mai mult decat evident ca nu va largi nimeni strazile Bucurestiului pentru ca eu sa nu mai intarzii la facultate...

Nu ne plangem si apoi ne adaptam,
ci gasim SOLUTII !

Move it

Cand ti-e lumea mai draga, dintr-o data te trezesti ca ceva nu merge ca tocmai rupt din rai. Si daca cu o zi inainte auzeai doar fosnet de frunze si curs de ape... azi auzi furtuna venind.
De fapt furtuna venea de mult, dar nu o auzeai tu. E chiar amuzant cand te gandesti ca sunt momente in care esti in furtuna dar habar nu ai de asta. Te uiti in dreapta si in stanga, te uiti in jos si apoi in sus...si-ti ramane privirea in sus si te intrebi: „ce-i asta?”
Si mai hazliu... urmatoarea intrebare ar putea fi „de ce?” si urmata cel mai probabil de „de ce eu?”. Iar in cazul in care chiar esti un visator iti nazare intrebarea „de ce tocmai mie?” sau „de ce numai mie?”
Se intampla toate.. nu numai mie, nu numai tie...tuturor.
De ce sa te intrebi atatea? Cu ce te ajuta pe tine in plina furtuna sa stii de ce numai tie? Sau chiar crezi ca numai tie?
Tu crezi ce spui?
Crezi ca se poate ca din multimea de suflete toti sa auda viori si numai tu contrabas?
Nu-ti mai pune atatea intrebari, mai degraba opreste furtuna, iesi din ea...o sa ai timp sa te gandesti dupa asta.
Ai grija, poti sa ajungi sa iti placa zgomotul furtunii si sa nu il mai auzi sunetul vietii.

Timpul trece...tic-tac, tic-tac...

„De ce tocmai tu” sa ramai prins in furtuna?

Ion Minulescu În cinstea celei care a plecat

Azi-noapte a plouat ca de-obicei,
Că Dumnezeu face ce vrea...
O noapte plouă-n cinstea mea...
O noapte plouă-n cinstea ei...

Azi-noapte, însă, a plouat
În cinstea celei care-a plecat!

A plecat?...
Cine-a plecat?
N-am plecat nici eu, nici ea -
A plecat altcineva!...

Dar cine-a fost nu ştim nici noi!...
Ştim doar c-am găzduit-o amândoi
Şi-am găzduit-o fiindcă ne-a plăcut.
Pesemne Dumnezeu aşa a vrut!...
Că şase săptămâni în şir,
Din ziua când ne-am întâlnit,
O clipă nu ne-am despărţit...
Şi le-am trăit la fel tustrei.
Sorbind doar din parfumul ei -
Parfum de trandafir!...

A stat cu noi,
Şi-am stat cu ea,
Ca doi pantofi pe-o Buhara
Ca două mâini într-un manşon.
Ca două flori de crin pe un blazon!...
Şi totdeauna-am fost aşa -
Ea tot cu noi,
Noi tot cu ea...
Şi totdeauna-am fost la fel -
Un trio de violoncel.
Cu care ea ne sincopa,Ne-ndepărta,
Ne-apropia
Şi, mână-n mână cu-amândoi,
Se destrăma
Şi se-ntregea
Cu fiecare dintre noi!...
Şi totuşi...
Iat-o c-a plecat!...

De ce-a plecat?...
Nici Dumnezeu nu ştie!...
Ştim doar atât -
Că n-are să mai vie
Chiar dac-ar fi s-o-ntoarcem iar din drum!...

Şi norii plini şi grei de-o ploaie nouă
Au hotărât solemn să nu mai plouă
În cinstea nimănui de-acum!...

Invataturile vietii in noul mileniu de la Dalai Lama:

1. Marea dragoste si marile realizari implica un mare risc.
2. Cand pierzi sa-ti fie invatatura.
3. Urmeaza cele 3 R : respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile tale.
4. Aminteste-ti ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei este uneori o minunata lovitura de noroc.
5. Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine.
6. Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o mare prietenie.
7. Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le corectezi.
8. In fiecare zi petrece ceva timp cu tine.
9. Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
10. Tine minte ca tacerea este uneori cel mai bun raspuns.
11. Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.
12. O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale.
13. In neintelegerile cu cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul.
14. Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea.
15. Fii gentil cu pamantul.
16. O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata.
17. Tine minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia fiecaruia.
18. Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti obtine.
19. Imbina iubirea si gatitul cu renuntarea

Cata dreptate are Murphy

Construieste un sistem pe care sa-l poata folosi si un prost, si numai un prost va dori sa-l foloseasca.

Sfatul este ceea ce cerem atunci cand stim deja raspunsul dar ne-am fi dorit sa nu-l fi stiut.

Ideea este sa mori tanar, dar cat mai tarziu posibil.

Suma inteligentei pe planeta este constanta, insa populatia se afla intr-o continua crestere.

Pana cand nu-ti pui banii sa lucreze pentru tine, vei lucra tu pentru bani.

Oportunitatea va bate la usa in cel mai putin oportun moment.

Pentru ca ceva sa devina curat, altceva trebuie sa devina murdar, dar poti murdari totul, fara sa cureti nimic.

Lucrurile care nu sunt egale cu nimic altceva, sunt egale intre ele.

Atata timp cat nu-ti pasa unde esti, nu te poti rataci.

Daca tot ceea ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur iti par cuie.

Cand o problema dispare, oamenii care lucreaza la rezolvarea ei nu dispar.

Secretul de a fi plicticos consta in a spune absolut totul.

Daca un obiect se poate imprumuta si sparge, atunci il vei imprumuta si il vei sparge.

Nu esti beat atata timp cat poti sa zaci intins pe parchet, fara sa te sprijini.

Acei care nu studiaza istoria ii vor repeta greselile. Acei care o studiaza vor gasi alte cai de a gresi.

Ceea ce numim pacat la altii, pentru noi este experiment.

Indiferent ce se intampla, intotdeauna se gaseste cineva care stia ca asa se va intampla.

Nimic nu reuseste atat de plenar ca esecul.

Nu cumpara niciodata de la un negustor bogat.

Intr-o tara subdezvoltata, nu bea apa. Intr-o tara dezvoltata, nu respira aerul.

Daca vezi apropiindu-se un om cu intentia evidenta de a-ti face bine, fugi cat te tin picioarele.

Oamenii vor crede orice daca le-o soptesti la ureche.

Un adult este un copil deteriorat.

Regula de aur este inexistenta regulilor de aur.

Optzeci la suta dintre oameni se considera soferi peste medie.

Cine rade la urma, gandeste mai incet.

Sunt milioane de insi care tanjesc dupa nemurire, dar care nu stiu ce sa faca intr-o dupa-amaiaza de duminica ploioasa.

Nu fi preocupat de evitarea tentatiilor, caci pe masura ce imbatranesti incep ele sa te evite pe tine.

Traditiile sunt niste solutii pentru care am uitat problemele.

Nimic nu este mai definitiv decat lucrurile pe care le facem provizoriu.

opriti alarma

Bucuresti, ora 10.35 am. De mai bine de o ora o alarma auto isi da toata silinta si reuseste sa ne intinda nervii la maxim, noua care incercam sa ne pastram cumpatul.O aud cum racneste la mine, cum imi violeaza urehile, cum ma agreseaza in spatiul unde platesc chirie.Oare proprietarul masinii asculta vocea cristalina a masinii sale in aceste momente, deodata cu noi toti si savureaza “muzica”?Oare gaseste el o placere ascunsa in acest racnet, in timp ce noi toti murim sub presiune? Oare sunt eu intoleranta si ar trebui sa ma straduiesc sa ascult dincolo de zgomot??Sa aud ce?Mai degraba imi trec prin minte metode s-o opresc.Sa-l "felicit" pe proprietar.Sa iau un "servetel" si sa-i sterg una in parbriz, sa aiba de ce tipa, nemernica.Dupa ce am "sters" parbrizul sa smulg firele de la alarma si sa il fac pe proprietar sa le inghita pur si simplu ca apoi sa simta “muzica” venind din interior si “cantand” numai pentru el.Eventual, daca mai rasuna ceva…sa il inchid fedeles intr-un subsol izolat fonic.Grea imaginatie ma incearca in clipe ca acestea…deja au mai trecut 30 min…si petrecerea e in toi, DJ-ul pare neobosit.Dar daca zgomotul acesta nu este oprit intentionat. Daca este o razbunare intre soferi? Sau intre colegi? Sau intre oameni? Daca i se adreseaza tampitului care i-a taiat calea ieri seara la plecarea acasa? Daca este pentru cel care l-a claxonat ieri insistent la semafor, cand culoarea verde abia se intrezarea?Daca tot calvarul acesta este provocat intentionat si de fapt se adreseaza unei singure persoane?Poate fi dedicata chiar persoanei pe care am salutat-o azi dimineata. Poate fi chiar domnului imbracat la costum.Ar trebui acest fapt sa ma linisteasca? Faptul ca zgomotul si calvarul prin care trecem este adresat unei singure persoane, care dintr-o anumita perspectiva a cuiva, il merita (si inca pe atat), ne usureaza noua, celorlalti suferinta?Mi se pare mie ca alarma suna mai incet daca suna nu pentru mine?Oare el, care se simte cu dedicatie speciala, a asurzit deja? Oare el stie?Si cand se va opri alarma, va fi pedeapsa lui ispasita?Oare nu se va bucura ca noi toti, ca a tacut nenorocita, si il vom injura in cor pe proprietar, vazandu-ne in continuare de treaba?Oare diseara, cand vom pleca acasa, nu-mi va taia si mie calea?

Viata doare, dar trece repede

Sunt clipe in care simti ca trebuie sa lasi totul sa treaca, fara sa mai misti un deget, fara sa mai faci vreun gest.
Sunt clipe ca aceasta in care simti dezamagire, in care simti ca ai visat in van.
De ce nu mai facem nimic in ultima clipa a despartirii? De ce suntem atat de linistiti?
Oare e un moment in care singurul lucru bun pe care-l mai poti face e doar sa astepti tacut si nemiscat sa treaca?
Si daca din linistea aia ar tresari o urma de remuscare, o ultima smucire, un dram de incercare de a reveni la viata, oare ar fi bine sa reactionam?
Daca o ultima bataie a inimii ar fi atat de convinsa ca vrea sa continue sa bata, ar fi de ajuns ca sa o resuscitam?
E vorba de convingere in dragoste?
Si daca da, dupa ce o recunoastem? Cum stim da ca mai merita sa readucem la viata o inima obosita, ranita si dezamagita?
O inima care candva a batut cu putere, care candva a alergat libera pe dealuri si munti, care a mers cu viteze ametitoare distante uluitoare pentru a fi alaturi de cel pe care l-a ales drept sens al batailor ei... o inima care ieri canta de bucurie si atingea soarele si marea intr-o clipa, care vedea frumosul in toate... care azi plange ratacita caci nu mai stie ce e rau si ce e bine.

Sa lase totul sa treaca de la sine? Ar insemna sa hotarasca altii pentru ea. Si cum ar putea ei sa-i fie bine cu hotararea luata de ceilalti, cand doar unul o cunoaste?
Cum ar putea ea, cea plina de dorinta si de viata, sa palpite dupa ritmuri straine?
Si cum ar putea ea sa accepte sa nu ia decizii pentru ea insasi? Nu ar fi asta lasitate?

Nu, ea nu s-ar da nicicand inapoi de la asumarea deciziei. Ea se cunoaste pe sine, si lasitatea ar durea-o mai tare decat o decizie luata gresit.

Dar cum ar putea ea sa greseasca? Cum s-ar putea ca gandul si simtirea ei sa ii provoace rau? Cum ar putea ea, manata de dragoste, de iubire si traire pura, sa fie ranita, cand stie ce fericire ii provoaca toate acestea?

Stie ca numai luand decizii pentru ea, poate merge mai departe cu bataia demna si puternica.

Cand simti ca trebuie sa lasi totul sa treaca, fara sa mai misti un deget, fara sa mai faci vreun gest, lasa sa treaca doar un timp, pana te vindeci, si cu el sa treaca toate gandurile negre.
Lasa curgerea timpului sa iti spele venele, ca prin ele sa curga iar viata si bucurie.
Ridica-te apoi curat, si iubeste!
Nu fii las cand e vorba de tine si de fericirea ta!
Lasa totul sa treaca, dar cu voia ta!