Am gasit solutia !!!

Azi am fost la facultate. Cursul incepea la 10.35 am. Ma indreptam foarte concentrata cu caruta automobila sa nu cumva sa intarzii.
Bucuroasa, observ ca doar la cativa metri de facultate era abia 10.18 am. Dar ce fericire! Ma gandeam: ajung la timp, ma asez frumos intr-o banca, a sa ascult profesorul si o sa ies din sala la fel de discret cum am si intrat...o zi perfecta...
Doar ca... realitatea ma izbi in toiul visului meu celui frumos...caci Bucurestiul meu drag are mereu pregatita cate o surpriza „placuta” pentru mine.
Uite cum intru eu pe aleea facultatii unde baltile facute de ploaia de noaptea trecuta ascund gropi adanci si primitoare, numai bune de trosnit roata in ele si de stropit trecatorii care iti raspund cu replici variate pe aceeasi tema legata de mama ta.
Dar imi pastrez calmul, caci timp era din belsug, si printre 3 utilaje, 2 camioane si zeci de studenti, zaresc, in sfarsit, locurile de parcare.
SURPRIZA: toate erau ocupate! Curios, nu??!!
Ma uit cu teama la ceas, vad 10.23 am, si-mi zic: am timp destul sa dau o tura de stradute. Si ma incumet....here we go!!
Incerc straduta din spatele facultatii...ce sa vezi? NIMIC.
Zic...lasa ca gasim noi...plina de speranta incerc sa ies in bulevardul principal...NIMIC.
Imi sclipeste atunci o idee si imi aduc aminte ca exista o straduta uitata de lume, care era mereu rezerva mea cu locuri de parcare... asa ca demarez catre ea...si ca sa vezi...straduta uitata de lume e in REPARATIE ocupata de utilaje si oameni cu caschete... deci nicio sansa NICI AICI.
Deja ma suparasem. Era 10.28 am, si nici urma de loc de parcare.
Cum speranta moare ultima, ma intorc pe aleea facultatii, dupa o trecere printre jaloane si semne de „ocoliti”, „drum in lucru”.
Ca prin minune, la 50m de facultate...o duba tocmai pleca de pe trotuar... Nu am zabovit o clipa...direct spre tinta...
Si-am parcat !!! Am parcaaaaaaaaaaaat....era 10.33 am, ma indreptam spre sala de curs usor nervozata... dar foarte bucuroasa ca am izbutit.

Dar in incursiunea printre stradute, am trecut de-o data cu o masina de pe sensul opus, pe o alee atat de ingusta, incat era cat pe ce sa ne ciocnim oglinzile. Si m-am gandit: daca masinile noastre erau mai mici, oare nu treceam la o distanta mai mare una de alta? Nu era mai bine sa nu mai am emotii ca ma ciocnesc, si, din contra sa fiu atenta sa vad un loc de parcare liber?
Dar oare daca aveam toti masini mai mici, oare nu aveam mai multe locuri de parcare?
Poate nici nu mai treceam de 3 ori pe aceeasi strada consumand benzina, timp si nervi, intarziind la scoala, la serviciu, la intalniri.
Daca tot ne facem probleme de mediu, de spatiu, de loc de parcare, de timp, de bani...de ce nu incepem sa reducem ceea ce putem reduce: marimea masinii – pe doua locuri de parcare standard poti parca trei masini mai mici, consumul – masini mai mici cu motoare euro 4, si natura combustibilului preferand bio-dieselul pentru a proteja mediul, etc.

Este mai mult decat evident ca nu va largi nimeni strazile Bucurestiului pentru ca eu sa nu mai intarzii la facultate...

Nu ne plangem si apoi ne adaptam,
ci gasim SOLUTII !